Visited for the first time in the summer of 2019, the Cantacuzino Castle has awakened in me an imaginary world, idyllic from a long-standing social period. In other words, I like to imagine myself in different time frames in the venues I visit. Thus, the wonderful castle from Bușteni has fascinated me since its entrance. To the right and left of the driveway access the lawn was full with games for the enternainment of visitors and in the parking lot, only a  vintage car was missing and I could have imagened myself at the beginning of the 20^th century.

Arriving on the castle terrace, I was out of breath for about 10-15 seconds. In front of my eyes was a panorama of spectacular beauty. The landscape in front of my eyes made the time stop for a moment. The elegance of the castle, the imposing gardens, the view of the area – all of them had to be admired, admired and admired again.

There, in that wonderful setting, we served a delicious French lunch that delicately complemented our entire afternoon.

To my shame, the inside of the castle was fleetingly visited, being overwhelmed by the refinement of the exterior, which is why, I promised myself I will visit again.

I ended the tour of this wonderful place in a playful note, worthy of a romantic film of the time, in one of the many swings around the castle. (Here you can see me swinging)

So, whether or not you are in the area, I urge you to make your way to Cantacuzino Castle and you will be amazed by its beauty. It is totally worth it.

Cantacuzino Castle – curiosities:

• Georghe Grigore Cantacuzino or “Nababul”, as he was called, remained in history and with a legend related to the castle in Busteni, namely, that in his desire to show his wealth and opulence, he wanted to pave the courtyard with gold coins and to cover his castle not with tiles, but also with gold coins, arranged on the edge, and not in the form of fish scales, because so many more would have entered. Thus, this palace from Bușteni would have exceeded the Peleş Castle in Sinaia. Finally, Nabab gave up the idea.
• The palace is part of the Little Trianon, a series of three palaces / castles built by Cantacuzino with architecture that had to respect the lines of the famous palace of Versailles. These are: the palace on Victoriei Avenue, which now houses the “George Enescu” Museum completed in 1900, the Zamora Castle (Cantacuzino) in Bușteni in 1911 and a third palace started on his family’s estate in Florești.
• There is a cave in front of the castle, which reminds of some anthropic remains and is older than the palace. The place seems to be haunted, and in the evenings with thunderstorms, unnatural lights dance at the entrance of the cave. People also say that there are prolonged laps and sometimes they come, for a moment, smoke clouds among the drops of rain.
• After 1948, religious services were banned, and the Communists took over the Cantacuzino area, plundering the Castle of jewellery and precious furniture and turning it into a sanatorium for TB patients, but it seems that the sanatorium function was only facade since before the Revolution. , what was happening between the walls of the palace was a deep mystery and even today it is not possible to know exactly what the Nabab domain was used for. It is certain that, on the gates of the castle, the black cars of the Security entered more often than the ambulances. Thus rumours appeared that the enemies of the former regime would have been tortured in the cellars of the castle. We still encounter superstitious people who are afraid that the souls of the tormented will return and haunt the palace surroundings but also the cave, which seems to communicate with the deep cellars.
• Although considered a scumbag, from the inherited wealth, but also increased by “Nabab” himself during his life, Gheorghe Grigore Cantacuzino made numerous donations for hospitals, army and the city of Bucharest.
• In 1913, just two years after he first walked on the lush halls of the Castle in Busteni, Grigore Cantacuzino died of pneumonia.

 

.

---

.

  CASTELUL CANTACUZINO – TRANSPUNERE ÎN EPOCA RAFINAMENTULUI

Vizitat pentru prima dată în vara anului 2019, Castelul Cantacuzino a trezit în mine o lume imaginară, idilică dintr-o perioadă socială de mult apusă. Dealtfel, îmi place să mă imaginez în diverse cadre ale timpului în locațiile pe care le vizitez. Astfel, minunatul castel din Bușteni încă de la intrarea în incinta sa m-a fascinat. În dreapta și stânga aleii de acces gazonul este amenajat pentru divertismentul vizitatorilor iar în parcare mai lipsea o mașină de epocă și parcă mă și vedeam la începutul secolului 20.

Ajunsă pe terasa castelui, am rămas fără aer vreo 10-15 secunde. În fața ochilor mei se întrezărea o panoramă de o frumusețe nemaintâlnită. Peisajul din fața ochilor, împreună cu locația în care mă aflam făceau ca timpul să se oprească în loc. Eleganța castelului, grădina impozantă, priveliștea zonei – toate acestea trebuiau admirate, admirate și din nou admirate – era mare păcat să nu te bucuri din plin de toate acestea.

Acolo, în acel decor mirific, am servit un prânz franțuzesc delicios care a completat cu delicatețe întreaga noastră după-amiază.

Spre rușinea mea, interiorul castelului a fost fugitiv vizitat, fiind copleșită de rafinamentul exteriorului – fapt pentru care îmi promit că o să îl mai vizitez încă odată.

Am încheiat turul acestui loc minunat într-o notă jucăusă, demnă zic eu de un film romantic de epocă – într-unul din multele leagăne din jurul castelului. (Aici sunt eu, legănându-mă)

Așadar ești sau nu prin zonă, te îndemn să îți faceți drum până la Castelul Cantacuzino și vei rămâne uimit de frumusețea acestuia – merită pe deplin.

Castelul Cantacuzino – curiozități:

• Georghe Grigore Cantacuzino sau „Nababul“, așa cum i se mai spunea, a rămas în istorie și cu o legendă legată de castelul din Buşteni, și anume, faptul că în dorința lui de a-și arăta bogăția și opulența, ar fi vrut să-şi paveze curtea cu monede de aur și să-și acopere castelul nu cu ţiglă, ci tot cu monede de aur, dispuse pe cant, şi nu în forma de solzi de peşte, pentru că astfel ar fi intrat mai multe. Astfel acest palat din Buşteni ar fi întrecut în măreție Castelul Peleş din Sinaia. În final, Nababul a renunţat la idee.
• Palatul face parte din Micul Trianon, o serie de trei palate/castele construite de Cantacuzino cu arhitectura care trebuia să respecte liniile celebrului palat de la Versailles. Acestea sunt următoarele: palatul de pe Calea Victoriei, care adăposteşte acum Muzeul “George Enescu” terminat în 1900, Castelul Zamora (Cantacuzino) de la Bușteni în 1911 și un al treilea palat început pe domeniul familiei sale de la Florești.
• Există o grotă în fața castelului, care aminteşte de nişte vestigii antropice și este mai veche decât palatul. Locul pare să fie bântuit, iar în serile cu furtună dansează lumini nefireşti la intrarea grotei. Oamenii mai spun că se aud vaiere prelungi şi, uneori, se ivesc, preţ de o clipă, năluci de fum printre picăturile de ploaie.
• După 1948, slujbele religioase au fost interzise, iar comuniştii au preluat domeniul Cantacuzino, jefuind Castelul de podoabe şi de mobila preţioasă și transformându-l în sanatoriu pentru pacienţii cu TBC, dar umblă vorba că funcţia de sanatoriu era numai de fațadă întrucât înainte de Revoluţie, ceea ce se petrecea între zidurile palatului era un mister adânc şi nici azi nu se poate afla cu exactitate la ce era folosit domeniul Nababului. Cert este că, pe porţile castelului, intrau mai des maşinile negre ale Securităţii decât ambulanţele. Astfel au apărut zvonuri precum că în beciurile castelului ar fi fost supuşi torturii duşmanii fostului regim. Încă mai întâlnim superstițioși care se tem că sufletele celor chinuiți acolo se întorc și bântuie împrejurimile palatului dar și grota, care pare să comunice cu beciurile adânci.
• Deși considerat un zgârcit, din averea moştenită, dar şi sporită de însuşi „Nabab“ în timpul vieţii, Gheorghe Grigore Cantacuzino a făcut numeroase donaţii pentru spitale, armată şi oraşul Bucureşti.
• În 1913, la numai doi ani după ce a păşit prima dată pe holurile fastuoase ale Castelului din Buşteni, Grigore Cantacuzino s-a stins din viață de pneumonie.